d4s_6440-custom

Krausz, ai ceva să ne spui?

Am știut încă de când l-am văzut prima dată că nu e ceva în regulă cu Septimiu Krausz. Întâlnirea avea loc la începutul anilor 2000, mult după anii de glorie ai Comunismului.

Și totuși, modul în care vorbea, în care se comporta îmi spunea că e ceva în neregulă cu el.

Când a ieșit la pensie, toți am răsuflat ușurați. Scăpasem, deși nu știam prea bine de ce.

Bănuiala de atunci mi-a fost confirmată în mandatul de rector al lui Emil Pop, când Institutul Social Valea Jiului (ISVJ), fondat de Krausz și alți acoliți, fusese luat sub oblăduirea Universității din Petroșani. Adică, sediu, utilități, contracte. Tot ce trebuie.

Începusem să cred că fraternitatea lor are rădăcini adânci înainte de 1989. Mult înainte. Pop și Krausz fuseseră tovarăși de credință ai Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu și Securitate. Se vedea din modul în care vorbeau, în care se comportau.

Președintele Societății Academice din România, Alina Mungiu- Pippidi, dezvăluie într-un articol rațiunea pentru care a apărut acest institut sociologic tocmai la Petroșani.

Explicația venea din revolta minerilor din 1977 și avea ca scop ”asasinarea temeinică a capacității românilor de a se asocia prin tehnici de subversiune, cultivarea neîncrederii, izolarea și compromiterea liderilor”, cum bine explică Mungiu-Pippidi. Ceea ce a și reușit.

Deși la pensionare am crezut că am scăpat, influența lui Krausz este încă prezentă în societate prin institutul pe care l-a fondat.

Am fost singurul care a vorbit despre cancerul reprezentat de ISVJ, atunci pentru căpușarea Universității din Petroșani. Acum înțeleg, însă, că e vorba de mult mai mult. Iar ceea ce a început tatăl, continuă astăzi fiica acestuia. Nota e aceeași.

Tot singur am fost și când am criticat acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani, aceluiași Krausz.

Pentru cei care nu știu, interesul asupra relației sociologilor de dinainte de 1989 cu Securitatea s-a născut după ce reputatul sociolog Mircea Kivu a recunoscut că a fost informator al Securității lui Ceaușescu.

La final, rămâne totuși o intrebare: Krausz, ai ceva să ne spui?

Nicu Tașcă

 

Citește și: http://www.jvj.ro/jvj/krausz-cetatean-de-oroare

http://www.romaniacurata.ro/sociologii-si-securitatea

6 Responses

  1. Irinel Stegar spune:

    Nicu Tașcă, tu ai ceva probleme…posibil să nu prea înțelegi multe sau să înțelegi eronat dat fiind faptul că nu prea ți-a plăcut cartea. Dar, dacă tot susții tâmpenii, sper să le poți și dovedi când va fi cazul. Adevărul e că e cam greu să pricepi ce-i sociologia pe care ai făcut-o „la distanță”. Și tot la distanță ai rămas de deontologia profesiei de ziarist…habar nu ai ce vorbești, nu verifici nimic, mergi pe principiul că tot ce are legătură cu vechea orânduire inflamează lumea…pregătește-ți dovezile la toate afirmațiile făcute!

  2. Ionescu Vasile spune:

    Snowden este un tradator al interesului SUA, sau un luptator impotriva serviciilor secrete ?

  3. Valeriu Butulescu spune:

    La întrebarea primitivă „KRAUSZ, AI CEVA SĂ NE SPUI?” formulată ca o speculaţie pe marginea articolul Alinei Mungiu-Pippidi, profesorul Septimiu Krausz dă următoarea replică:

    Stimată doamnă Alina Mungiu Pippidi,
    PREŞEDINTE al S.A.R.

    Aţi publicat în revista „România Curată” un articol intitulat „Sociologii şi Securitatea”. În cadrul acestuia, formulaţi aserţiunea că „…după revolta din 1977, Ceauşescu a recrutat toată sociologia şi a făcut la Petroşani un institut de control al mişcărilor de masă”. Vorbiţi de câteva ori şi despre „grupul de la Petroşani”.
    Ca trăitor de peste 70 de ani în Petroşani, ca fost cadru didactic aproape 45 de ani la Institutul de Mine devenit ulterior Universitatea din Petroşani, ca cel care am predat singur peste 20 de ani sociologie în acest centru universitar, înainte de Revoluţie, mă consider îndreptăţit să fac câteva afirmaţii şi comentarii asupra articolului în cauză. Din punctul meu de vedere, el conţine neadevăruri fundamentale şi alte erori.
    Întâmplarea face ca în percepţia locală şi chiar naţională, sociologia din Petroşani să fie percepută ca fiind legată de numele meu. Aceasta pentru că am fost primul din ţară care a predat un curs de sociologie în învăţământul superior tehnic, economic, agricol, medical, de artă etc., deci cu excepţia facultăţilor de filozofie care şi-au creat la universităţile din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, mici secţii de sociologie, în 1966. La Petroşani se predă sociologie de 49 de ani.
    Cursul meu a debutat la 15 septembrie 1968 cu titlul „Psihosociologia muncii şi a conducerii”. Până la greva minerilor din 1977, am scris comunicări pentru 6 congrese mondiale de sociologie şi minerit, am organizat, în 1972, simpozionul naţional „Stabilizarea forţei de muncă”, am organizat în 1973, Laboratorul Interdisciplinar pentru Problemele Social Economice Petroşani (LIPSEP), am dat un doctorat la Universitatea Babeş Bolyai Cluj cu tema „Intelectualitatea tehnică. Cercetări sociologice în minerit”, am participat la Conferinţa Mondială a Populaţiei de la Bucureşti şi am scris zeci de comunicări pentru sesiuni ţinute în diferite centre universitare din ţară.
    Deci, sociologia petroşeneană a existat cu un deceniu înainte de greva din 1977.
    Găsesc legitim să vă întreb ce „institut de control al mişcării maselor” a fost înfiinţat la Petroşani după 1977, dacă aceasta era titulatura lui, unde îşi avea sediu, cine îl conducea şi cine lucra în cadrul său? La fel este legitimă întrebarea: din cine se compunea „grupul de la Petroşani”?
    Pun aceste întrebări la care sper să-mi oferiţi un răspuns, pentru că articolul Domniei Voastre conţine multe formulări prolixe, uneori vagi, aluzive, uneori categorice, fraze-fluviu şi afirmaţii echivoce de genul „aproape toţi”, „majoritatea”, „aproape 100%”.
    Nu ştiu în ce măsură sunteţi conştientă de efectul şi impactul a ceea ce scrieţi. Ca un exemplu minor, vă relatez că într-un ziar local, un presupus jurnalist a publicat deja un articol intitulat: „Krausz, ai ceva să ne spui?”, citându-vă copios şi pe baza afirmaţiilor Dumneavoastră, calificându-mă drept fost şi actual securist.
    Vă pot pune la dispoziţie un text redactat la începutul anului 2013 intitulat „Cercetare şi învăţământ sociologic în Valea Jiului”, care mi-a fost solicitat pentru o eventuală istorie a sociologiei, bineînţeles utilizându-se în cadrul acesteia, doar anumite elemente esenţiale. Eu l-am redactat cu mai multe amănunte şi elemente autobiografice şi nu-mi imaginez că îl veţi citi în întregime, dar dacă sunteţi interesată de probleme de învăţământ (aud că predaţi în Germania), puteţi citi capitolul 6 „Prelegerea activă şi seminarizarea dirijată”, dacă sunteţi interesată de crearea organismelor de cercetare puteţi citi capitolul 9 „Experienţa LIPSEP (1973)” şi capitolul 15 „Înfiinţarea Institutului Social Valea Jiului (2008)”. Ori dacă aveţi apetenţă doar pentru problemele legate de Securitate, puteţi citi capitolul 11 „Tentativa de a fi dat afară din învăţământ şi implicit a încetării predării sociologiei”.
    Vă mai pot afirma că nu numai că nu am fost securist, colaborator sau informator, ci am fost, încă din anii 70, urmărit de securitate şi posed, de la CNSAS, copia xerox a dosarului meu de urmărire informativă, sub denumirea „SASU”. De altfel, vă trimit şi o adeverinţă de la CNSAS care confirmă aceste lucruri ca şi copia câtorva pagini din dosarul meu.
    Am speranţa că voi primi din partea Domniei Voastre răspunsuri la întrebările puse şi totodată, dacă documentele ce vi le ofer vă conving, să publicaţi în aceeaşi revistă, într-o formă oarecare, un text reparatoriu.
    Sper ca eforturile Dumneavoastră de a realiza „o Românie Curată” să fie încununate de succes, prin utilizarea unor mijloace cât mai curate.

    Petroşani
    22 mai 2017

    Prof.univ.dr. Septimiu Krausz

  4. Valeriu Butulescu spune:

    RADIOGRAFIA UNEI MIZERII: Citesc şi mă crucesc! Scrie Taşcă:
    1. „Am știut încă de când l-am văzut prima dată că nu e ceva în regulă cu Septimiu Krausz. Întâlnirea avea loc la începutul anilor 2000…” Citind, ai impresia că a fost o întâlnire la nivel înalt, un adevărat summit Taşcă-Krausz. În realitate, întâlnirea avea loc la examenele de restanţă, în care Taşcă a luat de cinci ori nota 2! Pentru că, vorba lui Lucian Blaga, Taşcă la examen „era mut, ca o lebădă”!
    2. Scrie Taşcă: Și totuși, modul în care vorbea, în care se comporta îmi spunea că e ceva în neregulă cu el.” Extraordinar! Krausz, unul din cei mai buni oratori, care umplea amfiteatrele de studenţi şi ridica Parlamentul în picioare nu vorbea pe gustul unui ciocoflender, devenit, vorba lui Conu Iancu, un „scârţa, scârţa pe hârtie”
    3. Scrie Taşcă: „Când a ieșit la pensie, toți am răsuflat ușurați.” Teribil! Care toţi? Vorbeşte, omule, în nume propriu! Cel care s-a uşurat cu adevărat după pensionarea profesorului, a fost Taşcă. Care a fost trecut, în sfârşit, la examen.
    4. Scrie Taşcă: Am fost singurul care a vorbit despre cancerul reprezentat de ISVJ,” Despre acest cancer, oncologul Taşcă va avea ocazia să vorbească în instanţă. Dar nu singur, ci în prezenţa unui judecător.
    5. Scrie Taşcă:” Iar ceea ce a început tatăl, continuă astăzi fiica acestuia. Nota e aceeași.” Taşcă! Te-ai gândit că s-ar putea să fie la fel şi în familia ta?
    6. Scrie Taşcă: Tot singur am fost și când am criticat acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani, aceluiași Krausz.” Sigur că ai fost singur! Şi lucrul acesta ar trebui să te îngrijoreze. Ceilalţi oameni stau mai bine la capitolele: responsabilitate, educaţie şi bun simţ. Proiectul de acordare a titlului de Cetăţean de Onoare a fost iniţiat de mine (îl cunosc pe Septimiu Krausz de patruzeci de ani!), a fost votat în unanimitate de consilieri, iar decernarea s-a făcut de Ziua Unirii, când Primarul şi mulţi oameni cunoscuţi l-au sărbătorit, cu demnitate şi respect, pe Omul Septimiu Krausz. Numai Taşcă, blocat mental de notele de 2 încasate, încearcă să se răzbune mediatic, interpretând aberant articolul doamnei Pippidi. Logica lui Taşcă e stupefiantă. Dacă reputatul sociolog Mircea Kivu a fost dovedit a fi informator al Securităţii, iar doamna Pippidi scrie că „aproape 100%” din sociologi au fost racolaţi de securitate, înseamnă că şi Krausz a fost informator. Din păcate pentru Taşcă, există DOCUMENTE oficiale, din care chiar şi un prost pricepe că omul acesta nu a colaborat cu Securitatea. mai mult, a avut mult de suferit de pe urma acesteia!
    7. În final, rămâne totuşi o întrebare. Am pus-o de două zile dar omul nu scoate o vorbă! Parcă ar fi la examen! O mai pun o dată:
    TAŞCĂ, AI CEVA SĂ NE SPUI?

  5. Un simplu om spune:

    Va rog sa publicati acest comenatariu!

    Stimate Domnule Butulescu,
    Sa lasam arogantele si superioritatea dvs care s-au „optinut” (dupa cum scrieti!) in sistemul de trista amintire. Pe care l-ati slujit intr-o forma ce nu incape critica!!! :)))) Practic sunteti de LAUDAT!!! Si aici va rog sa interveniti ca sa demolati ce ati cladit in ani de zile…:))))
    Ce deranjeaza este ca va credeti ABSOLUTI. Nu sunteti! Nu credeti?
    Domnule Butulescu….sunteti extrem de subtire, si timpul va demonstra. Sunteti gros…extrem de gros la capitolul in care va erijati in altceva.
    As putea sa scriu o piesa de teatru intitulata ” Exceptionala unicitate a Domnului Krausz”. Ceva in stilul lui Kafka, pe care il frizati din plin…ca purtator de flamura.
    As putea arata cum intr-o societate MIZERABILA a existat un singur OM IMACULAT. Care seamana cu domnul KRAUSZ, dar categoric ii este inferiror!Fac o paralela: un profesor care ar fi predat la o Universitate in Germania nazista ideologia National Socialismului preda si eficienta muncii, conducand apoi Revolutia impotriva sistemului hitlerist (alias national socialist!). Apoi devine revolutionar si …ce sa crezi??? El este luptator impotriva national socialismului, caci desi l-a predat …este NEVINOVAT!!! Pentru ca a predat si ergonomie!!! :)))))
    Domnule Butulescu! Prosteala este suficienta si cred ca se va ajunge in punctul in care se va dovedi ca sunteti…foarte, foarte departe de a face morala! Plus faptul ca sunteti extrem de contradictoriu si confuz. Nu credeti?
    Cu stima,
    Un simplu om

  6. Valeriu Butulescu spune:

    Domnule „Un simplu om”
    În primul rând, vă stătea bine să nu vă ascundeţi sub lenjeria unui pseudonim. Bănuiesc că aveţi nume, prenume, CNP etc. De ce nu aveţi curaj şi simţul răspunderii, dacă v-aţi propus să tunaţi şi să fulgeraţi? Trec peste laşitatea Dv şi vă răspund, totuşi. Punctual:
    1. Scrieţi:Sa lasam arogantele si superioritatea dvs care s-au „optinut” (dupa cum scrieti!) in sistemul de trista amintire. Pe care l-ati slujit intr-o forma ce nu incape critica!!! :)))) Răspuns: Eu n-am slujit sistemul, stimate domn. Nici măcar n-am fost membru al partidului comunist. În anii 80 Securitatea mă dădea afară din serviciu (dacă nu era poziţia fermă a unui Om al acelor timpuri, regretatul Iosif Kelemen). În anii 80 publicam în Occident şi în SUA. Şi eu am studiat „la distanţă”, tocmai la Cracovia. Dar am ajuns acolo, prin concurs naţional, am stat cinci ani şi m-am întors şef de promoţie. Să nu spuneţi că am slujit sistemul. Mi-am făcut datoria!
    2.Scrieţi: Ce deranjeaza este ca va credeti ABSOLUTI. Nu sunteti! Nu credeti? Răspuns: Nu cred. Nu pot să mă cred ABSOLUŢI. Nu sunt nici măcar absolul! Deviaţi formidabil de la subiect. Toată discuţia aceasta are ca scop demontarea unor CALOMNII! Mesajul lui Taşcă e clar. „Kraus” a fost securist, iar eu „reputatul scriitor” l-am făcut Cetăţean de Onoare (sau de „oroare”, cum scrie Taşcă!
    3. Scrieţi: As putea sa scriu o piesa de teatru intitulata ” Exceptionala unicitate a Domnului Krausz”. Ceva in stilul lui Kafka, Răspuns: Ei, dacă sunteţi dramaturg, m-aţi mai liniştit! Scrieţi, domnule! Dacă vă credeţi genial, ca marele Kafka, daţi-i drumul! Chiar modul în care percepeţi această dispută este kafkian. Aici nu vorbeşte nimeni despre unicitatea „Domnului Krausz”. Aici se arată că „Krausz” nu a fost securist, aşa cum scrie Taşcă. E chiar aşa de greu de înţeles?
    4. Scrieţi:Fac o paralela: un profesor care ar fi predat la o Universitate in Germania nazista ideologia National Socialismului preda si eficienta muncii, conducand apoi Revolutia impotriva sistemului hitlerist (alias national socialist!). Apoi devine revolutionar si …ce sa crezi??? El este luptator impotriva national socialismului, caci desi l-a predat …este NEVINOVAT!!! Pentru ca a predat si ergonomie!!! :)))))Răspuns: Paralelele Dv. sunt mai inegale ca cele din gimnastică! Bateţi câmpii, în cel mai kafkian mod posibil. În primul rând, compararea unei doctrine ksenofobe, rasiste şi militariste, agresive (hitlerismul) cu socialismul este o mare exagerare. Apoi, ca martor ocular, vă spun: Septimiu Krausz nu a condus nici o Revoluţie. După căderea comunismului (când ţara se împărţise în contestatari şi contestaţi) un grup numeros de STUDENŢI(!!!) l-au adus, cam pe sus, la Primărie. A fost acceptat şi de revoluţionari, care i-au predat „cheia oraşului”. Reţinenţi: a fost adus şi acceptat profesorul de ştiinţe sociale Septimiu Krausz! Nu eu! Nu Dv! Dacă nici acest aspect nu vă spune nimic, ne pierdem vremea! Profesorul NU a dorit puterea. A condus oraşul două săptămâni, timp în care şi-a dat de trei ori demisia. Pentru comunism, în afara cuplului Ceauşescu nu a plătit nimeni. Vreţi să crucificaţi mediatic, pentru comunism, un profesor de ştiinţe sociale, la 28 de ani de la Revoluţie?
    5. Scrieţi: Domnule Butulescu! Prosteala este suficienta si cred ca se va ajunge in punctul in care se va dovedi ca sunteti…foarte, foarte departe de a face morala! Răspuns: Cum adică „departe de a face morală”? Vreţi probabil să spuneţi că nu am dreptul să fac morală! Cu o asemenea exprimare mă tem că veţi rata piesa aceea a la Kafka! Dar eu nu fac morală, amice! Eu doar demontez, cu ARGUMENTE şi DOCUMENTE nişte CALOMNII! Vă deranjează treaba aceasta? Credeţi că e mai bine ca lumea
    sî creadă că „Kraus” e securist, iar eu promotorul unui securist? Răspundeţi, Domnule „Un simplu om”?
    6. Scrieţi: Plus faptul ca sunteti extrem de contradictoriu si confuz. Nu credeti? Răspuns: Nu cred! Claritatea este principala trăsătură a scriiturii mele. Au scris despre ea, sute de critici literari, de prestigiu, din lumea întreagă. De ce sunt contradictoriu? Că am curajul să sar în ajutorul unui profesor pensionar pe care voi îl CALOMNIAŢI fără scrupule şi fără ruşine? Că fac scut din numele şi notorietatea mea, pentru un om în vârstă, care era la Cluj, în spital, când voi îl batjocoreaţi, în numele „libertăţii de opinie”?

    7. Orice greşeală de tastare din textul meu vă rog să o treceţi în contul inculturii mele. Uite că vă dau satisfacţie! Cred în incultura mea! Deşi am luat de 17 ori, consecutiv, Premiul Exclusiv pentru Cultură şi Arte! Că dacă aş fi cu adevărat cult, nu mi-aş pierde vremea cu asemenea replici.
    8. Cu stimă etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *