102_0591

Libertate prin asemănare sau libertate prin diferenţe?

Naturii îi place diversitatea. Dacă nu i-ar fi plăcut ar fi făcut o singură floare. Dar câmpul e plin de flori diferite, după cum pădurile sunt pline de copaci diferiţi. De ceva timp mă bântuie un gând. Un gând rău. Căci România a încăput pe mâini proaste. Există, sper că pentru puţin timp de acum încolo, la vârful societăţii adunată (din cauza noastră, a indiferenţei!) o grupare care joacă pe mese unsuroase destinele noastre la un fel barbut social. Nişte spirite ticăloase au ajuns cocoţate nu în vârful baobabilor, ci în vârful societăţii şi rânjesc ameninţător la noi. Nu mai teoretizez de ce, ele sunt rezultatul îndepărtării noastre de viaţa cetăţii, căci am cedat ritmic locul nostru în sălile instituţiilor unor primate care acum decid ce este bine şi ce este rău pentru Oameni.

Poate că nu m-am născut liber (căci m-am născut în plin comunism), dar am învăţat să trăiesc liber şi să gândesc liber. Şi cu nici un preţ nu voi renunţa la acest bun care mi se cuvine, chiar dacă risc să nu mă înscriu în conformismul religios bine structurat pe spirala tăcerii. Refuz să tac şi refuz să mă supun unui curent de gândire care ne aruncă înapoi în noaptea celor o mie de ani.

Fiecare societate care reflectă Umanitatea trebuie să se întemeieze pe principiul respectării libertăţilor individuale. Există oare libertăţi superioare şi libertăţi inferioare? Nu voi fi niciodată de acord cu suprimarea vreunei libertăţi, pentru nicio comunitate sau colectivitate, atât timp cât libertatea lor nu încalcă libertatea mea. Aceasta ar însemna să semnez un cec în alb pentru suprimarea libertăţilor tuturor în regim de domino.

Sunt conştient că eliminarea oricărei libertăţi, ale celor care sunt diferiţi de mine, este piatra de temelie a suprimării libertăţilor mele. Căci libertăţile mele sunt garantate de libertăţile celor diferiţi de mine, nu a celor asemănători! Şi nu vreau să ajung făuritorul propriilor cătuşe prin tăcere şi conformism laş şi mincinos!

 

Valentin Fulger

2 Responses

  1. Liliana spune:

    Îmi pare tare rău dar libertatea despre care vorbiţi, cea în care libertatea unuia nu încalcă altuia, este posibilă numai prin asemănare. Atunci când evaluezi o fiinţă, o plantă sau un animal raportându-te la diferenţe ajungi cumva firesc să consideri că tu meriţi mai mult sau mai puţin decât entitatea cu care te compari pentru simplul fapt că între voi există nişte diferenţe. Când însă ajungi să evaluezi o altă fiinţă, o plantă sau un animal din perspectiva asemănărilor ajungi, tot firesc, să consideri că şi tu şi entitatea respectivă meritaţi acelaşi tratament pentru simplul fapt că sunteţi asemănători. Simplu ca bună ziua! Câţi oameni dau „Bună ziua” unei persoane pe care o întâlnesc pe scara blocului, în lift sau pe stradă fără a o cunoaşte?

  2. FIV spune:

    Voi face apel la marele nostru Eminescu, ce scria:
    „Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi…
    Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!”.

    Stimata Doamna Liliana,

    Libertatea noastra, a celor asemanatori, este cu atat mai aparata cu cat societatea constientizeaza ca trebuie sa garanteze libertatile celor minoritari sau diferiti! Doar societatile evoluate, civilizate apara pe cei diferiti. Societatile primitive, brute, habotnice ii discrediteaza, ii hartuiesc, ii hulesc, ii omoara, pentru a nivela diferentele in favoarea asemanarilor. Odata cu aceasta este deschis drumul terorii.

    O seara frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *