d4s_6440-custom

Omul priceput la toate

Sunt unii care se pricep, domn’e, la orice. Zău dacă nu.

La orice, orice. Te și întrebi: Oare câte competențe are omul ăsta?

Bazaconii!

De fapt, e vorba despre altceva. Și mă explic, plecând de la un exemplu.

Călin Laza, cunoscut pentru cititorii Jurnalului Văii Jiului și ca una dintre pupilele lui Moloț.

Cum care Moloț?

Mircea, cel care condus, la un moment dat, și județul. Acum nu mai are județ pe persoană fizică, dar are partid. Și nu oricum. Ci la guvernare.

Pardon!

Fără să știu cu exactitate ce pregătire are cetățeanul Laza, vorba lui Andrei Pleșu, – nici nu cred că ar fi contat prea mult pentru cei care îl pot numi în funcții, ci doar pt mine – am înțeles că ar fi condus vreo patru ani Spitalul Județean din Deva. La schimbarea policienilor de la vârful județului, fără să fie vreo surpriză, a demisionat. Iar pentru că a pupat mâna cui trebuia și când trebuia să nu cumva să credeți că a rămas șomer. Sau că s-a angajat în mediul privat.

Doamne ferește!

Nici nu știu cum de m-am gândit la așa ceva. Greșeala mea.

Ci prin vara anului trecut a aterizat la Complexul Energetic Hunedoara.

Nu, nu la mină, doar are o prestanță, o aroganță. Ci taman în funcția de director comercial.

Ce are în comun medicina cu cărbunele?

Nimic, monșer. Dar carnetul de partid are trecere la stat. Mare.

După ce a comercializat nimic, pentru că marele complex asta mai produce, omul a rupt mail-ul și a trimis CV-uri pe la spitale. Cu disperare chiar.

Lume mai bună la spitale. Mai o șpagă mică. Sau mare. Vorbești cu doctori, cu lumea bună.

Nu ca la CEH.

Pardon!

Și, ce să vezi, a prins drag de el Gabriela.

Firea, dragă, cum care! Primarul General al Capitalei. Și l-a uns șef tocmai la Spitalul Colentina.

De câteva zile, ea s-a trezit pe cap cu ditamai scandalul generat de plecarea a doi tineri neurochirurgi, Ionuț Gobej și Dorin Bică, ajunși între timp foarte cunoscuți. În urma vizibilității uriașe a gestului celor doi doctori, directoarea a demisionat.

Acum vine Laza. Deocamdată interimar. Dar cu priceperea lui ultra- mega- polivalentă nici prin gând nu-mi trece că nu ar fi bun.

Cu siguranță voi reveni asupra cazului. Pentru că viața nu mă lasă să-l uit și să-l iubesc tot mai mult pe Caragiale. Care nu se pricepea nici pe departe la câte se pricepe Laza, dar în a cărui amintire rât trist de cum sunt unii, domn’e, buni la toate.

Nicu Tașcă

1 Response

  1. COSTI spune:

    EI, BRAVOS NAȚIUNE ! HALAL SĂ-ȚI FIE!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *