102_0591

”PSD va creşte atât timp cât există mobilitate externă”

Interviu cu sociologul Valentin Fulger despre sondajele care au bulversat politica românească.

Domnule profesor, suntem în perioada sondajelor. Mai întâi a fost sondajul Avangarde, care a fost apreciat ca o făcătură, iar acum a venit sondajul IMAS. De ce aşa o aglomeraţie de sondaje într-o perioada atât de scurtă?

Doresc să precizez că într-o ţară occidental, pe parcursul unei întregii vieţi, fiecare dintre cetăţenii ei trec prin 4, 5 sau mai multe cercetări cu caracter sociologic sau de marketing. Altfel spus, perioada sondajelor este una cu caracter permanent căci şi politica şi vânzările nu mai sunt bazate doar pe fler, ci pe ştiinţă, pe date desprinse din câmpul social pe care factorii decidenţi le au în faţă şi cu ajutorul cărora trebuie să hotărască ce anume au de făcut.

Sigur că nu ar fi pentru prima dată când diferitele institute de sondare se contrazic, sau că se acuză unul pe altul de manipulare a datelor. Să ne aducem aminte că au existat mari rateuri în ceea ce priveşte rezultatele oferite de prestigioase case de sondaj şi nu doar la noi, ci şi în ţări care au o îndelungată tradiţie în cercetarea pieţei politice.

Pe de altă parte, aş dori să adaug că poţi să faci exact în aceeaşi perioadă, dar exact, 3,4 sau 5 sondaje şi toate să ofere date bune, dar să indice ca şi câştigător pe altcineva. O să mă întrebaţi cum! Depinde pe cine cu cine măsori. Aşa fiecare partid spune că sondajul lui este cel bun! Dacă voi măsura cota de popularitate sau intenţia de vot între o persoană foarte cunoscută, care a confirmat politic până acum, cu mai mulţi cvasinecunoscuţi, prima persoană va obţine un procent extrem de mare. Dacă vom măsura aceeaşi persoană, dar în contrapondere cu altele de calibru asemănător, iar procentele iniţiale se vor diminua simţitor. La fel în cazul în care sunt măsurate mai multe persoane care au aceeaşi apartenenta politică şi apoi se măsoară doar una dintre ele, chiar şi cea mai slabă, cu alţi contracandidaţi de sorginte politică diferită. Vor obţine procente mai mari sau mai mici, în funcţie şi de puterea politică a partidului şi de notorietatea contracandidaţilor.

Prin urmare, procentele rezultate din sondare diferă în funcţie de mai multe variabile: notorietatea candidaţilor, numărul candidaţilor, numărul candidaţilor din acelaşi partid etc. Procentele pot să difere şi în funcţie de modul în care sunt formulate întrebările. Vă dau un exemplu banal. De multe ori, subiecţii sunt întrebaţi dacă vor participa duminica viitoare la vot şi li se oferă doar două variante de răspuns: da şi nu. Este greşit şi vă voi face o demonstraţie rapidă. Răspunsurile trebuie să fie în număr de 4: Cu siguranţă da (asta înseamnă că omul este sigur 100% că participă la vot), Cred că da (omul nu mai este sigur 100%, dar apreciază în procente mari, de peste 50% participarea), Cred că nu şi Cu siguranta nu (omul este sigur 100% că nu participă la vot). În cazul în care întreb 1000 de persoane în prima formă dacă vor participa la vot şi 700 dintre ele îmi spun că da rezultă o prezenţă la vot de 70%, ceea ce este inimaginabil aproape în zilele de azi când absenteismul este atât de mare. Dacă folosesc a doua formă, cu patru variante atunci prezenta la vot scade considerabil căci Cu siguranţă da (adică 100% merg la vot) se exprimă doar 490 dintre ei, ceilalţi până la 700, adică 210 (aceasta însemnând 21% din total) nefiind foarte siguri. Vă puteţi imagina ce înseamnă să lucrez pe încrucişări de variabile cu 70% prezentă la vot şi ce înseamnă încrucişări cu 49%: procentele pentru fiecare candidat scad sau cresc, devin oscilante, ceea ce este greşit. De aceea eu fac mereu diferenţa între votul efectiv (adică cei care se prezintă cu siguranţă la vot, şi numai pe aceştia îi iau în calcul) şi intenţia de vot (adică toţi cei care au drept de vot şi îşi exprimă intenţia de a vota pe cineva sau un partid, dar nu merg la vot). Aici intervin deja lucruri ce ţin de analiza datelor şi interpretarea lor în funcţie de încrucişările pe care le faci: sex, categorii de vârstă, studii, zona de rezidenţă a subiecţilor etc. În acest fel îţi dai seama cine are şi cine nu are potenţial de creştere, în ce zone geografice sau de populaţie stă mai bine sau mai rău etc. Concluzionând, diferenţele dintre sondaje pot să ţină şi de elemente obiective, pur ştiinţifice dar şi de modul în care cercetătorul înţelege să prelucreze datele… ca să nu spun să le manipuleze! La toate acestea se adaugă şi metoda utilizată (prin telefon, în care nu cred şi bănuiesc că am voie să-mi exprim îndoielile: cadrul de eşantionare este extrem de nesigur căci nu toată lumea are telefon fix, mobil sau în aceeaşi reţea. Plus că pot să am telefon, dar să nu domiciliez fizic în oraşul X, deci să răspund aiurea, căci sunt stabilit în Franta sau în altă localitate etc; sau deplasarea pe teren, pe care o apreciez şi de care eşti mult mai sigur), datele de eşantionare de care dispui dar şi calitatea operatorilor cu care lucrezi. Am să mă opresc aici cu aceste consideraţii metodologice care sper eu ca au adus un plus de lumină asupra a ceea ce înseamnă sondaj!

Sondajul IMAS relevă o scădere vertiginoasă a PSD, ce este în spatele acestei scăderi?

Scăderile şi urcările sunt relative şi ele se pot datora unor factori diverşi. Amintesc aici o emoţie colectivă puternică precum cea care l-a adus la Cotroceni pe Klauss Iohannis. Cu câteva zile înainte, Victor Ponta râdea şi făcea glume considerând că nu trebuie să facă nimic decât să mănânce floricele. Rezultatele ne-au arătat că scorul a fost unul zdrobitor în favoarea lui Iohannis. PSD este un partid care de ani de zile cultivă un electorat captiv caracterizat de o mentalitate inerţială. Din studiile mele, cei mai mulţi votanţi ai PSD sunt persoane vârstnice şi care au un nivel de educaţie în majoritatea lui ce nu depăşeşte liceul. Am spus în majoritate nu în totalitate pentru că sunt şi intelectuali care votează cu PSD şi nu sunt puţini. PSD scade per ansamblu, dar există zone din ţară unde astăzi PSD are peste 50%. Paradoxal, sunt zone care au fost până mai ieri de dreapta, doar că mişcările de populaţie, în general cele determinate de migraţia forţei de muncă, au destructurat electoratul tânăr, în majoritatea lui de dreapta. Poate nu credeţi dar, dacă în ţară ar fi toţi cei care astăzi sunt plecaţi în străinătate, PSD ar deveni un partid ce cu greu ar depăşi bariera de 25%. Cel mai elocvent exemplu stă în mobilizarea diasporei la alegerile prezidenţiale, şi cred că nici cel mai înverşunat susţinător PSD nu poate să contrazică istoria recentă!

Pe de altă parte, se vorbeşte de un conflict între premierul Mihai Tudose și Liviu Dragnea. Ar putea fi acesta generat de faptul că premierul este mai bine cotat în sondaj decât Dragnea?

Despre ce nu ştiu nu vorbesc, dar vă spun cu certitudine că într-un mare oraş din vestul ţării, reşedinţă de judeţ, Liviu Dragnea, preşedintele PSD, se „bucură” de o încredere mică în rândul întregii populaţii de peste două treimi. Este enorm, în rău desigur, iar consecinţele cred că încep să se vadă şi la nivel naţional, căci studii de acest fel se fac mai mereu de către oamenii politici, iar lupta din PSD are la bază şi datele care le parvin din sondaje derulate la comenzi diferite…

Cât ar putea scădea PSD?

Repet. În mod natural PSD este un partid care s-ar plasa în zona a 25 de procente. Date fiind condiţiile din România el ajunge să crească fără să facă nimic. Doar moţiuni de cenzură împotriva propriului Guvern. Pare paradoxal dar aşa este. Să explic şi cum ca să nu fie cineva de la PSD care să contrazică argumentaţia mea şi să o considere neştiinţifică. Suntem în plin proces de depopulare, atât naturală, cât şi accelerată de migraţia forţei de muncă peste hotare. Asta ajută PSD şi defavorizează dreapta. Am să expun argumentaţia mea foarte simplu şi sugestiv. Vă rog să vă închipuiţi două coşuri cu fructe: jumătate din ele sunt mere, jumătate sunt pere. Luate împreună ele totalizează 100% . Doar că perele (tinerii ce alcătuiesc populaţia activă pleacă mereu peste hotare) se împuţinează mereu. În coşul cu mere există o mare stabilitate (aici îi găsim pe cei vârstnici care nu posedă o mare mobilitate teritorială, mai ales externă, singura pierdere fiind generată de fenomenul mortalităţii care este oricum mai mic decât mobilitatea externă). Să lucrăm pe o sută de fructe: din pere luăm 25%. Acum din cele 100 de fructe rămân 75 pe care le vom considera de această dată ca 100%. Iar jumătatea merelor urcă la vot la 66%, fără să facă nimic. Am dat un exemplu simplu, fără să mă încurc în segmentare proporţională. Am vrut să fiu sugestiv şi cred că am reuşit să transmit ideea. Concluzia este că PSD va creşte atât timp cât există mobilitate externă. Dacă PNL şi alte forţe de dreapta nu vor face ceva. Punct!

PNL este în creştere deşi nu s-a remarcat prin nimic. Este posibil să creşti fără să faci nimic? Până unde ar putea creste PNL?

Am demonstrat deja că poţi să urci fără să faci nimic. PSD este studiu de caz fabulos care se va preda la universităţi străine… PNL este totuşi un partid care nu investeşte suficient în el. Este necesar să pompeze multă energie şi încredere spre oamenii care îi pot ajuta să cunoască realitatea socială. Altfel va rămâne un partid de opoziţie la costum şi diplomat ce va avea din când în când sclipiri pe greşelile PSD.

A consemnat Nicu Tașcă

1 Response

  1. RAD GHEORGHITA spune:

    Am inteles mai greu, dar tot e bine ca am inteles cum e cu mobilitatea. E adevarat si normal ca cei mai in varsta sa voteze cu PSD-ul deoarece putini isi mai pot porni o afacere, putini indraznesc sa plece la munca in strainatate
    Dar exista si un alt aspect, cei din zona liberala nu se gandesc decat la propriile lor afaceri, nu ii ajuta pe cei ce nu au, nu au grija de pensionari, li se pare ca ei ii tin in spinare. Puneti bani de o parte de pe acuma cand sunteti inca tineri caci vor veni zile grele pentru cei in varsta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *